Îţi poţi aminti ultima stare de depresie pe care ai trăit-o şi faptul că în acele momente îţi dispăruse complet încredera în tine şi în puterile tale? Oare cum am reuşi să ne menţinem încrederea în noi astfel încît să trăim cu mai puţine frici şi cu mai multe bucurii?
Imaginează-ţi doar cîte lucruri minunate ai putea face dacă ai avea credinţa că îţi stă totul în putere şi dacă ai avea o stimă de sine pe care nu ar pute-o zdruncina nimic. Ce ai face atunci?
Încrederea în sine provine dintr-o imagine bună a propriei persoane şi aceasta este ceva pe care o putem construi prin noi înşine. Stima de sine nu apare dacă ramînem pasivi, dacă o lăsăm la voia întîmplării. Noi vrem de fapt să obţinem o stimă de sine puternică precum o stîncă, stabilă în pamînt, pe care să nu o poată mişca nimeni. Şi acest lucru se poate face doar lucrînd cu propria persoană.
În timpul rutinei zilnice, mintea se pricepe foarte bine să se agaţe numai de lucrurile pe care le facem greşit şi ni le scoate în evidenţă, ca să se asigure că le conştientizăm. Ne putem bucura de faptul că aşa a fost concepută ea, pentru că ne dă multe prilejuri de a lucra pentru a ne îmbunătăţi încrederea în sine.
Modul în care ne vedem pe noi înşine afectează tot ce e în jur. Persoanele care au o imagine bună despre sine se înţeleg mai uşor cu ceilalţi, se îmbolnăvesc mai greu şi au rezerve mari de energie. Cu cît încrederea în sine este mai mare, cu atît creşte productivitatea, capacitatea de a fi fericiţi şi starea de bine.
Încrederea în sine înseamnă că ne place de noi. Iar faptul că ne place de noi înseamnă că acţionăm aşa cum ne dorim, că facem lucurile în funcţie de convingerile noastre personale, pe care le urmăm cu întocmai.
Ori de cîte ori nu ascultăm vocea inimii sau dacă simţim nevoia să facem ceva şi nu dăm curs aceste nevoi, începe să ne scadă încrederea în noi şi în abilităţile noastre. Această stare se amplifică asemenea unei avalanşe, pe măsură ce eşuăm în a ne îndeplini promisiunile.
Ori de cîte ori realizăm ceva ce ne-am propus, oricît de mic ar fi acel lucru, simţim o creştere a energiei pozitive în noi, energie care va putea suţine apoi alte şi alte ţeluri. De exemplu, dacă am spălat vasele, am dat cu aspiratorul, am şters praful – lucruri pe care ni le-am propus să le facem – ne va fi mult mai uşor (din punct de vedere psihologic) să îndeplinim după aceea şi alte obligaţii pentru că vom beneficia de aportul de energie adus de îndeplinirea scopurilor mărunte pe care ni le-am propus.
Şi invers, cînd renunţăm la a face ceva ce ştim că ar trebui să facem, pierdem acea energie, dar mai ales, ne slăbeşte încrederea în noi înşine.
Un bun exemplu pentru a înţelege aceste lucruri ar fi să ne imaginăm că avem un asistent. Cu cît el îşi îndeplineşte mai bine îndatoririle, cu atît vom avea mai multă încredere în el şi în faptul că este responsabil. Treptat îi vom însărcina lucruri mai importante de rezolvat pentru că acum avem încredere în el că le poate duce la bun sfîrşit. Dacă asistentul nu îşi face treburile şi adesea nu respectă termenele limită, încrederea în el ne va slăbi treptat şi vom începe să îi căutăm un înlocuitor.
Micile cîştiguri pe care le vom avea cu propria persoană vor afecta cît de mult ne iubim. Ori de cîte ori rezolvăm cu success o problemă, această experienţă va fi ca o cărămidă în construcţia unei mai bune imagini de sine.
Simona Balan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu