marți, 16 martie 2010

Iubirea de Sine

Orice om are preţul lui, şi Viaţa respectă aceasta valoare. Ea nu se măsoară în bani sau în aur; se măsoară în iubire. Mai mult, se măsoară în iubirea de sine.
Acesta este preţul fiecărui om, măsura în care se iubeşte pe sine.
Nu poţi să te aştepţi ca ceilalţi să te preţuiască, dacă tu nu te apreciezi singur.
Dar oamenii se învinovăţesc mereu, se dispreţuiesc, nu se pot accepta aşa cum sunt.
Dacă nu îţi place o persoană, nu ai decît să pleci de lîngă ea. Dacă nu îţi place un grup de persoane, nu ai decît să pleci din acel grup. Dar dacă nu te placi pe tine însuţi, nu ai unde să pleci. Poţi însă să te schimbi, să te ridici pe un alt nivel de frecvenţă, întîlnind acolo oameni care se acceptă pe sine. Pătrundem astfel într-o altă lume, într-o altă realitate, care are alte reguli, inclusiv pentru relaţii.
Dacă ne privim cu atenţie corpul, vom descoperi că el este alcătuit din miliarde de fiinţe vii care depind de noi. Fiecare celulă din corpul nostru este o fiinţă vie. Noi sîntem responsabili pentru toate aceste fiinţe. Pentru toate celulele noastre, noi sîntem Dumnezeu. Le putem asigura nevoile, le putem iubi, sau dimpotrivă, le putem face mult rău.
Celulele din corpul nostru ne sînt în totalitate loiale. Ele lucrează pentru noi, în deplină armonie, şi pentru aceasta trebuie să le fim recunoscători, să le iubim, să le respectăm.
Corpul nostru şi toate celulele vii îşi joacă perfect rolul în jumătatea lor de relaţie. Cealaltă jumătate a relaţiei este mintea noastră. Corpul are grijă de jumătatea sa, dar mintea abuzează de corp, chinuindu-l în fel şi chip.
Corpul abia aşteaptă să primească iubirea minţii noastre, dar mintea spune: "Nu, nu îmi place această parte a corpului meu. Ce formă îngrozitoare are nasul meu, ce urechi clăpăuge am! Corpul meu este prea gras! Picioarele mele sînt prea scurte!..." Mintea îşi imaginează tot felul de lucruri urîte despre corp.
Corpul nostru este perfect aşa cum este, doar noi avem tot felul de idei preconcepute despre ceea ce este bine şi ceea ce este rău, despre ceea ce este frumos şi ceea ce este urît.
Dacă ne putem accepta propriul corp, vom putea accepta pe oricine şi orice situaţie. Relaţia cu sine se reflectă imediat în relaţia cu ceilalţi.
În India, oamenii realizează tehnici de puja sau ritualuri de adorare.
Putem şi noi să îi oferim în fiecare zi corpului nostru, în mod devoţional, iubirea.
Ori de cîte ori facem baie sau duş, putem să ne tratăm corpul cu iubire, cu respect, cu recunoştinţă. Să îl admirăm, să îl mîngîiem.
Cînd mîncăm, luăm o înghiţitură, o mestecăm încet, bucurîndu-ne de savoarea ei şi gîndindu-ne că hrana este o ofrandă adusă propriului nostru corp, templul viu în care trăieşte Dumnezeu.
Cînd ne privim în oglindă, să ne privim cu dragoste, să zîmbim admirativ imaginii din oglindă.
Imaginaţi-vă cum vă veţi simţi în ziua cînd vă veţi adora propriul corp. Atunci cînd vă veţi accepta complet corpul fizic, vă veţi simţi atît de bine, veţi fi atît de fericit...
Aceasta este iubirea de sine. Ea nu are nimic cu importanţa de sine, cu orgoliul. Asta înseamnă a-l cinsti pe Dumnezeu în interiorul nostru şi în interiorul celor din jur.
Mai întîi de toate trebuie să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum sîntem.
Odată ce ne-am acceptat pe noi înşine aşa cum sîntem, putem să-i acceptăm şi pe cei din jurul nostru, pe cei dragi, aşa cum sînt ei.
Noi ne criticăm atît de mult, încît în inima noastră nu mai există loc de iubirea de sine. Şi dacă nu reuşim să ne iubim nici măcar pe noi înşine, cum am putea să împărtăşim iubirea cu ceilalţi?
Omul nu se poate ierta niciodată pentru că nu este ceea ce doreşte el să fie.
Cine se iubeşte pe sine, este capabil să îşi reverse iubirea şi asupra altora.
Atunci cînd îţi faci un ţel din a crea relaţia perfectă între tine şi corpul tău, înveţi practic ce înseamnă relaţia perfectă cu cei din jur, cu părinţii, cu iubitul sau iubita, cu copiii tăi, cu animalele de lîngă tine.
Şi, la urma urmei, nu frumuseţea fizică contează, ci sufletul. Ceea ce ai în interiorul tău se va reflecta şi în exterior. Frumuseţea sufletului înfrumuseţează şi corpul, îl scaldă într-o dulce lumină, fermecîndu-i şi pe cei din jur.

Roxana Balan

vineri, 5 martie 2010

Jason Mraz - "Life is wonderful"

marți, 2 martie 2010

Primăvara


Primăvara-i o lumină
Ce coboară în grădină
Ca un duh de-argint, pe ape.
O simţi vie pe sub pleoape
Şi doreşti să mai rămână
Înc-o zi, o săptămână!
Eu ştiu de la grădiniţă:
Primăvara-i o fetiţă!
Poartă toporaşi în plete
Şi-n picioare n-are ghete.
Are-n schimb, fini papucei
Împletiţi din ghiocei
Şi zâmbeşte bucuroasă
Fiindcă e cea mai frumoasă!
Nu-i aşa că dac-anume,
Eu fac numai lucruri bune
Şi te fac doar să zâmbeşti
Ca o zână din poveşti
Zi de zi, seară de seară,
Sunt şi eu o primăvară?

luni, 1 martie 2010

Poza Zilei