Culoarea Ochilor şi Personalitatea

Ochii, numiţi şi oglinda sufletului, sunt un indiciu relevant asupra personalităţii omului din faţa noastră.
Misterioşi sau plini de candoare, fascinanţi sau ucigător de expresivi, liniştiţi sau plini de ură, ochii sunt cei care conferă viaţă şi personalitate oricărui chip. În funcţie de starea noastră de spirit, aceştia capătă nuanţe insolite şi variate. Indiferent că sunt albaştri, negri, căprui, verzi, ochii oglindesc ceea ce sufletul vrea să spună, chiar şi când acesta nu îndrăzneşte să o facă.

Ochi negri şi blânzi, de dragoste sunt...flămânzi

Sunt persoane curioase, le place să încerce orice lucru nou ce le apare în cale, foarte rar spun NU la noi experienţe. Sunt firi curajoase, nu le este frică să îşi spună poziţia sau să ia apărarea unui prieten.

Au relaţii am putea spune ciudate, deoarece deşi se implică mult într-o relaţie, niciodată nu arată acest lucru. De multe ori ar putea părea reci, chiar dacă inima lor de fapt are o viteză de 200 de bătăi pe minut.

Nu le place să mintă şi nici să fie minţite. Uneori acceptă anumite situaţii chiar dacă nu le place ceea ce fac.

Sunt generoşi, adoră să iasă cu prietenii şi să facă multe glume.

Se enervează repede şi ţin supărările destul de mult. Un alt defect este că deseori consideră că părerea lor contează mai mult decât a celorlalţi.

Ochi căprui, fură inima oricui

Persoanele care au ochii căprui se implică profund în relaţii, le place să facă persoana dragă de lângă ei să se simtă iubită şi satisfăcută.
Sunt persoane plăcute, încântătoare, adoră să îşi facă noi prieteni şi să-şi lărgească orizonturile. Pentru persoana iubită sunt în stare să facă orice, pentru a o impresiona, pentru a menţine pasiunea din ei, şi ca relaţia lor să reziste.
Sunt persoane amabile, politeţea mai întotdeauna e un principiu ce-l respectă cu stricteţe.

Nu fug niciodată de responsabilităţi sau de obstacolele ce le ies în cale. Le place să zâmbească şi sa-i determine pe cei din jurul lor să facă la fel.

Sunt persoane "pupăcioase", le place să primească, dar şi să le ofere săruturi în cantităţi cât mai mari. Sunt romantici şi le place să viseze; uneori devin confuzi pentru că nu mai reuşesc să desluşească realitatea de fantezie.

Se supăra uşor, dar le trece la fel de repede. Când sunt supăraţi sau trişti doresc linişte, să fie singuri, pentru a se gândi cum să rezolve situaţia cât mai bine posibil.

Sunt încăpăţânaţi şi orgolioşi, şi rar renunţă la convingerile lor.

Ochi albaştri ca seninul, te îmbată...ca şi vinul

Persoanele cu ochi albaştri sunt atractive, am putea spune chiar adorabile!
Idealuri de frumuseţe conferă atât femeilor, cât şi bărbaţilor cu ochi albaştri un punctaj ridicat, şi un şarm deosebit!

Le face plăcere să facă surprize plăcute, să ofere lucruri speciale persoanelor care le sunt dragi. Tot timpul sunt alături de tine atunci când lucrurile nu merg prea bine, te sprijină şi au harul de a te determina să râzi cu poftă. Fac orice pentru a le face plăcere persoanelor pe care le iubesc.

În urma unor statistici a rezultat că persoanele cu ochi albaştri au relaţii de lunga durată. Au tendinţa de a fi blânzi, frumoşi şi săruta foarte bine.
Dar pe de o parte, pot manipula foarte uşor persoanele din jur, uneori se comportă ca şi cum le ştiu pe toate şi doamne fereşte ca cineva să îi contrazică, deoarece le place ca întotdeauna să aibă dreptate.

Ochi verzi, niciodată să nu-i crezi!

Ochi verzi aparţin unor persoane foarte pasionale. Le place să se joace, când vine vorba de o relaţie, de a şoarecele şi pisica. Dar odată ce Cupidon îi ţinteşte cu săgeata dragostei, atunci aveţi grijă, pentru că se anunţă incendiu de proporţii.

Pun mare accent pe încredere şi respect într-o relaţie, fie ea de prietenie sau de dragoste. Sunt persoane ce sunt foarte bine primite în grupurile sociale, indiferent de nivel, deoarece exprimă mult optimism, veselie, emanând o atracţie invizibila ca a unui magnet.
Sunt persoane profunde care admiră chiar şi lucrurile cele mai simple din viată, cum ar fi o pernă foarte pufoasă pe care se odihnesc sau soarele de dimineaţă ce răzbate pe geam.
Au capacitatea de a vedea calitatea cea mai bună din oameni şi îi apreciază pentru ceea ce ei sunt şi ceea ce ei reprezintă.

Au multe vise, şi întotdeauna scopul lor este să le împlinească; nu le place să lucreze cu jumătăţi de măsură.

Sunt misterioase şi ştiu să păstreze un secret.

Ca şi defecte trebuie să punctăm că uneori sunt prea timide şi îşi aruncă prea des ochii în grădina vecinului, fără să se uite în a sa.

Respectul de Sine

Nici o fiinţă umană nu este identică cu alta, oricît de apropiaţi ne-am simţi de cineva, nu vom putea vorbi niciodată de identitate perfectă cu o altă fiinţă umană. Fiecare dintre noi avem plăcerea şi privilegiul de a fi ceea ce sîntem. Simplul fapt că ne-am născut şi am văzut lumina zilei reprezintă, în sine, un mare dar de la Dumnezeu. Faptul că putem trăi aşa cum alegem să facem aceasta reprezintă o minunată ocazie, care nu se va mai repeta niciodată în mod identic. Cu toate că fiecare fiinţă umană este purtătoarea unei scîntei din Dumnezeu Tatăl, care este perfect identică în fiecare dintre noi, dincolo de aceasta sîntem absolut unici.

Datorită ignoranţei, multe fiinţe umane se cramponează, în fel şi chip, de existenţele lor. Ele se simt uneori prizonierele acestora, suferă de singurătate şi în unele situaţii sfîrşesc prin a-şi detesta propria fiinţă şi propria viaţă şi îşi pierd respectul de sine.

Dacă voi înşivă, care trăiţi, respiraţi, gîndiţi şi iubiţi nu preţiuiţi aşa cum se cuvine ceea ce sînteţi atunci cine ar putea face acesta în locul vostru? Respectul de sine reprezintă o datorie sacră, primordială a fiecărei fiinţe umane. Numai respectîndu-se pe sine aşa cum se cuvine, ea va putea să respecte pe altcineva. Respectul de sine înseamnă să te cunoşti pe tine însuţi şi să te priveşti în peramnenţă cu iubire şi bunăvoinţă. Nimeni nu poate iubi plenar, profund şi fără măsură pe altcineva, pînă nu va ajunge să se iubească pe sine însuşi. Pentru a ajunge să vă respectaţi aşa cum se cuvine pe voi înşivă, trebuie să vă contemplaţi cu mare atenţie şi luciditate propria fiinţă, şi după ce veţi începe să o cunoaşteţi, va trebui să începeţi să o iubiţi şi să o preţuiţi la justa valoare.

Între toate fiinţele umane care există în prezent pe această planetă, tu eşti cea mai importantă fiinţă pe care ai îndatorirea să o cunoşti şi să o respecţi. Prin această cunoaştere de sine ai să-ţi descoperi profunzimile tainice ale universului tău lăuntric, sensibilitatea extraordinară cu care eşti înzestrat, înţelepciunea, talentele, capacităţile latente. Prin aprofundarea acestei cunoaşteri de sine, vei descoperi care este menirea ta divină în această viaţă. Prin intermediul acestei cunoaşteri de sine îţi vei descoperi frumoseţea interioară, inteligenţa, supramentalul şi celelalte vehicule subtile invizibile ale universului tău lăuntric, vei descoperi tot ceea ce ai fost, tot ceea ce eşti şi tot ceea ce vei putea deveni. Întelegînd aceste aspecte şi intuind ceea ce există dincolo de cuvinte, îţi vei putea da seama de importanţa trezirii respectului de sine. Procedînd în felul acesta, iubirea pe care o vei oferi altora va creşte direct proporţional cu amplificarea respectului de sine.

Maria Dan

Încrederea în Sine

Îţi poţi aminti ultima stare de depresie pe care ai trăit-o şi faptul că în acele momente îţi dispăruse complet încredera în tine şi în puterile tale? Oare cum am reuşi să ne menţinem încrederea în noi astfel încît să trăim cu mai puţine frici şi cu mai multe bucurii?

Imaginează-ţi doar cîte lucruri minunate ai putea face dacă ai avea credinţa că îţi stă totul în putere şi dacă ai avea o stimă de sine pe care nu ar pute-o zdruncina nimic. Ce ai face atunci?

Încrederea în sine provine dintr-o imagine bună a propriei persoane şi aceasta este ceva pe care o putem construi prin noi înşine. Stima de sine nu apare dacă ramînem pasivi, dacă o lăsăm la voia întîmplării. Noi vrem de fapt să obţinem o stimă de sine puternică precum o stîncă, stabilă în pamînt, pe care să nu o poată mişca nimeni. Şi acest lucru se poate face doar lucrînd cu propria persoană.

În timpul rutinei zilnice, mintea se pricepe foarte bine să se agaţe numai de lucrurile pe care le facem greşit şi ni le scoate în evidenţă, ca să se asigure că le conştientizăm. Ne putem bucura de faptul că aşa a fost concepută ea, pentru că ne dă multe prilejuri de a lucra pentru a ne îmbunătăţi încrederea în sine.

Modul în care ne vedem pe noi înşine afectează tot ce e în jur. Persoanele care au o imagine bună despre sine se înţeleg mai uşor cu ceilalţi, se îmbolnăvesc mai greu şi au rezerve mari de energie. Cu cît încrederea în sine este mai mare, cu atît creşte productivitatea, capacitatea de a fi fericiţi şi starea de bine.

Încrederea în sine înseamnă că ne place de noi. Iar faptul că ne place de noi înseamnă că acţionăm aşa cum ne dorim, că facem lucurile în funcţie de convingerile noastre personale, pe care le urmăm cu întocmai.

Ori de cîte ori nu ascultăm vocea inimii sau dacă simţim nevoia să facem ceva şi nu dăm curs aceste nevoi, începe să ne scadă încrederea în noi şi în abilităţile noastre. Această stare se amplifică asemenea unei avalanşe, pe măsură ce eşuăm în a ne îndeplini promisiunile.

Ori de cîte ori realizăm ceva ce ne-am propus, oricît de mic ar fi acel lucru, simţim o creştere a energiei pozitive în noi, energie care va putea suţine apoi alte şi alte ţeluri. De exemplu, dacă am spălat vasele, am dat cu aspiratorul, am şters praful – lucruri pe care ni le-am propus să le facem – ne va fi mult mai uşor (din punct de vedere psihologic) să îndeplinim după aceea şi alte obligaţii pentru că vom beneficia de aportul de energie adus de îndeplinirea scopurilor mărunte pe care ni le-am propus.

Şi invers, cînd renunţăm la a face ceva ce ştim că ar trebui să facem, pierdem acea energie, dar mai ales, ne slăbeşte încrederea în noi înşine.

Un bun exemplu pentru a înţelege aceste lucruri ar fi să ne imaginăm că avem un asistent. Cu cît el îşi îndeplineşte mai bine îndatoririle, cu atît vom avea mai multă încredere în el şi în faptul că este responsabil. Treptat îi vom însărcina lucruri mai importante de rezolvat pentru că acum avem încredere în el că le poate duce la bun sfîrşit. Dacă asistentul nu îşi face treburile şi adesea nu respectă termenele limită, încrederea în el ne va slăbi treptat şi vom începe să îi căutăm un înlocuitor.

Micile cîştiguri pe care le vom avea cu propria persoană vor afecta cît de mult ne iubim. Ori de cîte ori rezolvăm cu success o problemă, această experienţă va fi ca o cărămidă în construcţia unei mai bune imagini de sine.

Simona Balan

Cunoaşterea de Sine

Adevărul este in noi, calea vieţii este auto-descoperirea, spun culturile orientale şi
occidentale. în diverse epoci s-a tot vorbit despre cunoaşterea de sine şi încă ar mai fi multe de spus. Subiectul pare greu de epuizat, întrucât atinge chiar punctele esenţiale ale fiinţei.
“Cine sunt?” este una dintre marile întrebări ale existenţei, care - chiar dacă nu primeşte prea des un răspuns clar şi definitiv, ne ajută să (ne) căutăm. Cine sunt şi ce caut - se dezvăluie treptat celui care îşi pune întrebarea constant, pe măsură ce trece timpul şi o dată cu el, amănuntele inutile. Următoarele rânduri sunt insuflate de dorinţa de a mai limpezi puţin apele.

De ce ar trebui să ne cunoaştem în primul rând pe noi?

Pentru că şi cunoaşterea Celuilalt şi a lumii începe tot cu cunoaşterea de sine. Deşi indivizi, suntem interconectaţi cu alţii ca şi noi, parte dintr-o reţea vastă pe care o numim lume. Lumea exterioară, concretă este o reflecţie a universului nostru interior. Ce se petrece înlăuntrul nostru se proiectează în exterior (de aceea "frumuseţea este in ochii privitorului"): dacă în sufletul nostru e linişte, lumea de afară este minunată, dacă suntem tulburaţi, agitaţi, dezorientaţi - aşa arată şi lumea din jur.

Lumea alcătuită din Ceilalţi este o oglindă imensă, ce ne returnează propria imagine. “Dacă eşti iubitor, prietenos, săritor - lumea va fi iubitoare, prietenoasă şi săritoare cu tine. Lumea este ce eşti tu (Thomas Dreier). În funcţie de caracterul nostru, proiectăm trăsături pozitive sau negative asupra celor cu care interacţionăm.

Aşadar, din punct de vedere psihic şi moral, cunoaşterea de sine este primul pas în cunoaşterea lumii în general.

Cum am putem exersa cunoaşterea de sine?

Prin observaţie, cu o privire cât mai clară şi mai neinfluenţată de subiectivitate, avem şansa să devenim conştienţi de propria persoană. Trăim după numeroase obişnuinţe, influenţaţi de tot felul de rutine care ne limitează trăirile şi experienţele nemijlocite. Atunci când depistăm un tipar nesănătos, de care nu suntem în mod normal prea conştienţi, este timpul să folosim liberul arbitru. Să alegem schimbarea, dacă o dorim. Prin conştientă ajungem la alegere, din alegeri decurge libertatea.

Un început este să înţelegi cum funcţionează psihicul tău - totalitatea proceselor cognitive, afective şi volitive. Dacă le înţelegi pe acestea, poţi să înţelegi mai bine legătura dintre ce simţi şi ce gândeşti şi, de asemenea, cum transpui toate acestea în comportamente concrete. Întrucât nu putem citi gândurile oamenilor (si presupunerile personale sunt tot o reflecţie a propriului interior) putem sa deducem din comportamente - mergând pe drumul invers - ce simte si ce gândeşte celălalt. Ce nu se poate deduce, ne ajută comunicarea (reală) să completăm.

Încercând să te analizezi cu obiectivitate, îţi poţi da seama cum trăieşti, cum doreşti să fii şi cum eşti cu adevărat. Poţi află şi de la specialişti sau din teste de personalitate, dar dacă vrei cunoaştere autentică, este necesar să asculţi ăi vocea interioară, indiferent cum îi spui - intuiţie, revelaţie, inspiraţie etc.

“De ce cunoaştere şi nu recunoaştere?” mă întreba deunăzi un prieten.

De ce nu amândouă? O dată ce te cunoşti cât mai bine şi mai obiectiv (cu calităţi şi mai ales defecte), atunci poţi să recunoşti unde greşeşti. De asemenea, poţi să te recunoşti pe tine in ceilalţi, să îi înţelegi şi să te înţelegi mai bine. Iar dacă simţi că nu ai obţinut încă rezultatele dorite, nu-ţi pierde răbdarea, s-ar putea să găseşti adevărata încântare în căutarea propriu-zisă, nu neapărat în cunoaşterea care rezultă.

Raluca Ionescu

Reggaeton

Remedii Naturale pentru Insomnie

Insomnia este, din punct de vedere medical, o tulburare a somnului, caracterizata fie prin imposibilitatea de a adormi, fie prin trezirea după o scurta perioada de somn (1-2 ore de la adormire).

Un adult sanatos trebuie sa doarma in general 6-8 ore din 24, iar copiii ceva mai mult. Este adevarat insa ca exista persoane care au nevoie de mai putine ore de somn, dar astfel de cazuri sînt excepţii.
Circumstantele in care pot aparea insomniile sint: mesele prea copioase seara, surmenajul fizic si intelectual, sedentarismul, bolile acute in curs de evolutie (cardiopatie, astm, ulcer, dischinezie, migrena) sau anumite etape din viata, cum ar fi adolescenta si climacteriul.
Exista insa si alte circumstante ce pot fi insotite de insomnie: nevrozele, toxicomaniile minore (cafea, cacao, pepsi) sau medicamentoase, ori profesiile ce presupun dereglarea cronică a ritmului somn-veghe.

Există, desigur, o serie de măsuri ce se impun pentru prevenirea insomniei: mentinerea unui program de viata cit mai ordonat, evitarea suprasolicitarilor de tot felul, a sedentarismului, relaxarea inainte de culcare etc. In acelasi timp, nu se va recurge la somnifere din proprie initiativa, mai ales ca fiecare insomnie isi are particularitatile ei si doar medicul este in masura sa stabileasca medicamentatia.
In clasificarea internaţionala a tulburărilor de somn sunt peste 80 de cauze ale insomniei, care au mult peste 80 de tratamente complet dependente de diagnostic sau de cauza insomniei. Un exemplu de cauza a insomniei este apneea obstructiva de somn, boala in care respiraţia bolnavului se opreşte in somn. Daca in cazul unui astfel de bolnav, se administrează din neatenţie un sedativ obişnuit pentru a trata insomnia asociata cu anxietatea, acesta poate ajunge chiar si la deces, pentru ca sedativele obişnuite sunt inhibitoare ale centrilor nervoşi respiratori. In concluzie, nu exista un tratament omnifolositor (care sa trateze toate tipurile de insomnii).

Metode naturale de stimulare a somnului şi de prevenire a insomniilor

Pentru prevenirea insomniei este preferabil sa va culcaţi şi să vă sculaţi mereu la aceeaşi ora respectând acest obicei si in zilele libere.
Culcaţi-vă,dacă este posibil,in jurul orei 22,încercând sa nu depăşiţi momentul când vă este somn.Evitaţi seara orice activitate intensivă.

Camera in care dormiţi trebuie sa fie bine aerisita, temperatura optima de somn fiind de 16 grade. In general temperaturile sub 14 grade si peste 19 grade deranjează somnul.

Nu este bine sa dormiţi lângă aparate electrice cu curent continuu (calculator, radio sau televizor branşat) deoarece exista riscul unor câmpuri electromagnetice nocive.Deasemeni,nu este bine sa dormiţi cu mobilul lângă cap.

Paturile nu trebuie sa fie nici prea moi si nici prea tari pentru a nu provoca senzaţii de disconfort iar somiera trebuie sa fie toata din lemn (metalul creează câmpuri magnetice nocive). Salteaua, cearşafurile si plapuma trebuie sa fie din fibre naturale pentru a absorbi mai bine transpiraţia.

La culcare se poate folosi o perna cu plante aromate - un săculeţ de pânza in care se pun plane aromate uscate cum ar fi:levănţica, iasomie, sulfina, busuioc. Puneţi aceasta perna sub perna pe care dormiţi sau in apropierea dumneavoastră.Dacă aveţi coşmaruri adăugaţi în perna de plante şi conuri de hamei.

Seara nu se vor lua mese îmbelşugate. Masa de seara trebuie sa fie lejera.
Evitaţi după amiaza băuturile stimulente (cum sunt cafeaua, coca cola, ceaiul negru), alcoolul si tutunul.

Beţi înainte de culcare o ceaşcă de ceai (infuzie) de plante ca: tei, sunătoare, roiniţa, ciuboţica cucului, conuri de hamei (contra indicat celor cu grupa de sânge B), talpa gâştei, rădăcina de valeriana.
Cu rezultate foarte bune se poate folosi si ceaiul de coji de mere (evident merele spălate foarte bine). Se fierb cojile 3-6 minute in apa. Se beau 1-2 ceşti după orele 16 sau seara la culcare.

Puteţi face o cura de vitamine B, naturale (doua săptămâni din lună ), aceasta ajutând la echilibrarea sistemului nervos. Este recomandat sa folosiţi un complex de vitamine B căci daca luaţi o singura vitamina B cum ar fi B6, aceasta deranjează echilibrul celorlalte B -uri. Astfel puteţi face o cura de drojdie de bere proaspăta ( zilnic una-doua linguriţe). Drojdia de bere conţine acest complex de B-uri.

O baie fierbinte cu câteva ore înainte de culcare poate sa facă minuni. Te poţi relaxa si curata, atât fizic, cat si psihic. Sfat: foloseşte produse de îngrijire cu proprietăţi relaxante. Un gel de duş cu levănţică te va ajuta să ai un somn uşor şi liniştit.

Dacă după ce v-aţi culcat nu vă vine somnul,practicaţi lent câteva exerciţii de respiraţie, astfel: se inspiră pe nas numărând până la 8,se retine aerul numărând până la 12 şi se expiră pe nas numărând până la 6.
După exerciţiile de respiraţie puteţi încerca următorul exerciţiu: din poziţia culcat la orizontala executaţi mişcări rapide cu degetele de la picioare.

Dacă tot nu adormiţi, nu va agitaţi. Aprindeţi veioza, radioul sau televizorul şi citiţi, ascultaţi sau priviţi până ce ochii vi se închid.

Sper să vă ajute. Vă doresc "Somn uşor"!