joi, 28 octombrie 2010
"Fericirea ..."
Fericirea este o călătorie nu o destinaţie. Călătorie plăcută!
Fericiţi cei care ştiu să râdă de ei înşisi: nu vor înceta să se distreze!
Fiinţele umane cele mai fericite nu posedă mare lucru, ele sunt.
Fericiţi cei care ştiu să distingă o pietricică de un munte: vor evita multe neplăceri.
Secretul fericirii nu este să faci ce-ţi place, ci să-ţi placă ceea ce trebuie să faci.
Fericiţi cei care ştiu să asculte şi să tacă: vor învăţa multe lucruri noi.
Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodată...dar pentru căutarea ei merită să alergi toată viaţa!
Fericiţi cei care sunt atenţi la cererile celorlaţi: vor fi împărţitori ai bucuriei.
Când alţii te cred fericit şi tu crezi că nu eşti, ia-te după ei !
Fericiţi veţi fi dacă veţi şti să priviţi cu atenţie la lucrurile mici şi cu pace pe cele importante: veţi ajunge departe în viaţă!
Alergăm după fericire, până departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape.
Fericiţi sunteţi dacă ştiţi să apreciaţi un zâmbet şi să uitaţi o ofensă: drumul vostru va fi mereu însorit.
Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă, numai un singur lucru nu: Fericirea!
Fericiţi sunteţi dacă veţi şti să interpretaţi cu bunăvoinţă atitudinea celorlalţi, chiar împotriva aparenţelor: veţi fi consideraţi naivi, dar acesta este preţul iubirii.
Fericirea nu este nimic decât o sănătate bună şi o memorie proastă.
Fericiţi cei care gândesc înainte de a acţiona şi se roagă înainte de a gândi:; vor evita multe greşeli.
Când o uşă se închide, o alta se deschide, dar deseori ne uităm atât de mult la uşa închisă că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.
Constituţia doar dă oamenilor dreptul la fericire. Trebuie însă să o găseşti singur!
Fericiţi sunteţi mai ales voi cei care ştiţi să-L recunoaşteţi pe Domnul în toţi cei pe care îi întâlniţi: aţi găsit adevărata lumină şi adevărata pace.
Vă urez să aflaţi calea spre adevărata fericire, din secunda aceasta!
Fericiţi cei care ştiu să râdă de ei înşisi: nu vor înceta să se distreze!
Fiinţele umane cele mai fericite nu posedă mare lucru, ele sunt.
Fericiţi cei care ştiu să distingă o pietricică de un munte: vor evita multe neplăceri.
Secretul fericirii nu este să faci ce-ţi place, ci să-ţi placă ceea ce trebuie să faci.
Fericiţi cei care ştiu să asculte şi să tacă: vor învăţa multe lucruri noi.
Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodată...dar pentru căutarea ei merită să alergi toată viaţa!
Fericiţi cei care sunt atenţi la cererile celorlaţi: vor fi împărţitori ai bucuriei.
Când alţii te cred fericit şi tu crezi că nu eşti, ia-te după ei !
Fericiţi veţi fi dacă veţi şti să priviţi cu atenţie la lucrurile mici şi cu pace pe cele importante: veţi ajunge departe în viaţă!
Alergăm după fericire, până departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape.
Fericiţi sunteţi dacă ştiţi să apreciaţi un zâmbet şi să uitaţi o ofensă: drumul vostru va fi mereu însorit.
Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă, numai un singur lucru nu: Fericirea!
Fericiţi sunteţi dacă veţi şti să interpretaţi cu bunăvoinţă atitudinea celorlalţi, chiar împotriva aparenţelor: veţi fi consideraţi naivi, dar acesta este preţul iubirii.
Fericirea nu este nimic decât o sănătate bună şi o memorie proastă.
Fericiţi cei care gândesc înainte de a acţiona şi se roagă înainte de a gândi:; vor evita multe greşeli.
Când o uşă se închide, o alta se deschide, dar deseori ne uităm atât de mult la uşa închisă că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.
Constituţia doar dă oamenilor dreptul la fericire. Trebuie însă să o găseşti singur!
Fericiţi sunteţi mai ales voi cei care ştiţi să-L recunoaşteţi pe Domnul în toţi cei pe care îi întâlniţi: aţi găsit adevărata lumină şi adevărata pace.
Vă urez să aflaţi calea spre adevărata fericire, din secunda aceasta!
miercuri, 27 octombrie 2010
Telefonul mobil, Laptopul, ...Pericole și Sfaturi
Câştigătoarea Premiului Nobel, Devra Davis (medic toxicolog) a reuşit să stârnească mari controverse după ce a publicat studii despre legătura dintre cancerul cerebral şi folosirea telefoanelor mobile, în noua sa carte numită “Deconectat”, potrivit Yahoo! Shine.
Davis a descoperit o ameninţare reală asupra sănătăţii omului: există probe care arată clar că undele radio emise de dispozitivele mobile din preajma noastră fac rău creierului şi AND-ului uman.
Telefoanele mobile. Cea mai mare îngrijorare a autoarei este faptul că, în ciuda nenumăratelor studii făcute asupra pericolelor care ne pândesc atunci când folosim telefoanele mobile, exista mereu companii care au interese de afaceri în această zonă şi care limitează răspândirea acestor informaţii pentru simplul motiv că le-ar putea afecta profiturile.
Potrivit cercetătoarei, folosirea celularelor de către copii le poate afecta acestora dezvoltarea cerebrală şi poate duce la apariţia tumorilor în cazul adulţilor. "Toate cercetările noastre arată că, în cazul tinerilor care încearcă să devină bărbaţi, cei care folosesc telefonul timp de patru ore pe zi produc abia jumătate din sperma pe care o produc cei care nu folosesc device-uri mobile. În plus, spermatozoizii expuşi radiaţiilor telefonului, în laborator, sunt bolnăvicioşi, se degradează repede şi sunt incapabili să înoate”, spune medicul.
Sfat: Puneţi telefonul pe speaker atunci când purtaţi convorbiri, sau folosiţi un dispozitiv handsfree.
Laptopurile. Studiile deja au demonstrat că folosirea îndelungată afectează vederea şi dă nişte dureri de cap incredibile. Recent s-a descoperit că ne putem chiar praji picioarele daca ţinem laptopul pe genunchi, ca să nu mai vorbim despre faptul că pentru bărbaţi ţinerea unui obiect care degajă căldură, atât de aproape de zona genitală, îi poate lăsa sterili, în timp.
Sfat: Singura povaţă eficientă ar fi să priviţi în altă parte decât în ecranul laptropului, la fiecare 20 de minute, timp de 2-3 minute. Măriţi caracterele folosite (fontul), dacă obişnuiţi să citiţi mult pe laptop şi folosiţi un suport pentru astfel de dispozitive, ca să nu-l aşezaţi direct în poală.
iPod-uri, Mp3-uri. Un studiu din 2006 arată că doar o oră şi jumătate de ascultat muzică la caşti de tip “earbuds” ne poate afecta auzul.
Sfatul este să folosiţi căşti cu reducerea zgomotului, să nu ascultaţi muzica la volum mare sau să folosiţi căşti pentru toata urechea (de tip closed).
Nintendo, PlayStation şi Wii. De fapt nu aparatele în sine, ci controlerele lor. Se pare că acestea ne poate transforma pielea mâinilor roşie, plină de iritaţii supărătoare, practic se instalează “sindromul PlayStation". În plus, au existat cazuri de întinderi sau chiar rupturi musculare, în rândul jucătorilor.
Sfat: Cei care au Wii acasă ar fi bine să facă mai întâi o încălzire uşoară şi abia apoi să joace jocuri solicitante, care predispun la efort fizic şi la mişcări bruşte. Ca să evitaţi iritaţiile din palmă, folosiţi pudra de talc.
Unităţile de tip desktop. Banalele computere nu fac rău nimănui direct, însă s-a constatat de-a lungul timpului că pot contribui la transformarea unui organism normal într-unul obez, de exemplu. Sau că din cauza poziţiei pe scaun, utilizatorii dezvoltă probleme de sănătate la coloana vertebrală sau la încheieturile mâinilor.
Sfat: Cumpăraţi o tastatură ergonomică, faceţi streching sau yoga dacă staţi prea mult pe scaun, la birou. De asemenea, un masaj din când în când este foarte indicat.
Davis a descoperit o ameninţare reală asupra sănătăţii omului: există probe care arată clar că undele radio emise de dispozitivele mobile din preajma noastră fac rău creierului şi AND-ului uman.
Telefoanele mobile. Cea mai mare îngrijorare a autoarei este faptul că, în ciuda nenumăratelor studii făcute asupra pericolelor care ne pândesc atunci când folosim telefoanele mobile, exista mereu companii care au interese de afaceri în această zonă şi care limitează răspândirea acestor informaţii pentru simplul motiv că le-ar putea afecta profiturile.
Potrivit cercetătoarei, folosirea celularelor de către copii le poate afecta acestora dezvoltarea cerebrală şi poate duce la apariţia tumorilor în cazul adulţilor. "Toate cercetările noastre arată că, în cazul tinerilor care încearcă să devină bărbaţi, cei care folosesc telefonul timp de patru ore pe zi produc abia jumătate din sperma pe care o produc cei care nu folosesc device-uri mobile. În plus, spermatozoizii expuşi radiaţiilor telefonului, în laborator, sunt bolnăvicioşi, se degradează repede şi sunt incapabili să înoate”, spune medicul.
Sfat: Puneţi telefonul pe speaker atunci când purtaţi convorbiri, sau folosiţi un dispozitiv handsfree.
Laptopurile. Studiile deja au demonstrat că folosirea îndelungată afectează vederea şi dă nişte dureri de cap incredibile. Recent s-a descoperit că ne putem chiar praji picioarele daca ţinem laptopul pe genunchi, ca să nu mai vorbim despre faptul că pentru bărbaţi ţinerea unui obiect care degajă căldură, atât de aproape de zona genitală, îi poate lăsa sterili, în timp.
Sfat: Singura povaţă eficientă ar fi să priviţi în altă parte decât în ecranul laptropului, la fiecare 20 de minute, timp de 2-3 minute. Măriţi caracterele folosite (fontul), dacă obişnuiţi să citiţi mult pe laptop şi folosiţi un suport pentru astfel de dispozitive, ca să nu-l aşezaţi direct în poală.
iPod-uri, Mp3-uri. Un studiu din 2006 arată că doar o oră şi jumătate de ascultat muzică la caşti de tip “earbuds” ne poate afecta auzul.
Sfatul este să folosiţi căşti cu reducerea zgomotului, să nu ascultaţi muzica la volum mare sau să folosiţi căşti pentru toata urechea (de tip closed).
Nintendo, PlayStation şi Wii. De fapt nu aparatele în sine, ci controlerele lor. Se pare că acestea ne poate transforma pielea mâinilor roşie, plină de iritaţii supărătoare, practic se instalează “sindromul PlayStation". În plus, au existat cazuri de întinderi sau chiar rupturi musculare, în rândul jucătorilor.
Sfat: Cei care au Wii acasă ar fi bine să facă mai întâi o încălzire uşoară şi abia apoi să joace jocuri solicitante, care predispun la efort fizic şi la mişcări bruşte. Ca să evitaţi iritaţiile din palmă, folosiţi pudra de talc.
Unităţile de tip desktop. Banalele computere nu fac rău nimănui direct, însă s-a constatat de-a lungul timpului că pot contribui la transformarea unui organism normal într-unul obez, de exemplu. Sau că din cauza poziţiei pe scaun, utilizatorii dezvoltă probleme de sănătate la coloana vertebrală sau la încheieturile mâinilor.
Sfat: Cumpăraţi o tastatură ergonomică, faceţi streching sau yoga dacă staţi prea mult pe scaun, la birou. De asemenea, un masaj din când în când este foarte indicat.
marți, 26 octombrie 2010
luni, 25 octombrie 2010
La ora de psihiatrie
La ora de psihiatrie studenţii învaţă despre starea de calm,de iritare şi de furie.
Profesorul formează un număr de telefon.
-Alo, vă rog frumos cu Radu,spune.
-Aici nu există niciun Radu.
-Iata starea de calm, spune profesorul.
Mai sună o dată la acelaşi număr de telefon.
-Alo, vă rog frumos cu Radu.
-V-am spus că aici nu există nici un Radu.
-Iată starea de iritare,spune profesorul.
Mai sună încă o dată.
-Alo, vă rog să mi-l daţi pe Radu la telefon.
-Băi, nu mai suna aici, ţi-am spus că nu există nici un Radu aici!
-Aceasta a fost ultima stare, de furie.
Se ridică un student, şi spune:
-Mai există o stare: cea de disperare.
Studentul ia telefonul, sună la acelaşi număr şi spune:
-Sunt Radu, m-a căutat cineva?
Profesorul formează un număr de telefon.
-Alo, vă rog frumos cu Radu,spune.
-Aici nu există niciun Radu.
-Iata starea de calm, spune profesorul.
Mai sună o dată la acelaşi număr de telefon.
-Alo, vă rog frumos cu Radu.
-V-am spus că aici nu există nici un Radu.
-Iată starea de iritare,spune profesorul.
Mai sună încă o dată.
-Alo, vă rog să mi-l daţi pe Radu la telefon.
-Băi, nu mai suna aici, ţi-am spus că nu există nici un Radu aici!
-Aceasta a fost ultima stare, de furie.
Se ridică un student, şi spune:
-Mai există o stare: cea de disperare.
Studentul ia telefonul, sună la acelaşi număr şi spune:
-Sunt Radu, m-a căutat cineva?
joi, 21 octombrie 2010
marți, 19 octombrie 2010
Tratamentul depresiei
Depresia este una dintre cele mai întâlnite probleme psihologice, afectând într-o oarecare măsură pe fiecare dintre noi, fie prin experienţa personală, fie prin prezenţa afecţiunii la cineva apropiat. Depresia afectează funcţionarea normală a unei persoane ducând la apariţia problemelor la serviciu, în familie şi în societate.
Depresia este o afecţiune psihologică ce îi afectează nu numai pe cei bolnavi dar şi pe membrii familiei. Depresia poate provoca mari probleme emoţionale, poate distruge viaţa de familie dar şi pe cea socială, reducând productivitatea la locul de muncă şi cauzând absenteismul.
Tratamentul depresiei poate fi de natură psihologică sau medicamentoasă. Tratamentul psihoterapeutic îl ajută pe bolnav în mai multe feluri. În primul rând, şedinţele de terapie ajută la uşurarea durerii cauzate de depresie şi la diminuarea sentimentului de neajutorare ce însoţeşte adesea depresia. În al doilea rând, terapia cognitivă modifică ideile pesimiste, aşteptările nerealiste şi auto-evaluarea critică care duce la apariţia afecţiunii şi la susţinerea ei. În al treilea rând, terapia de rezolvarea a problemelor schimbă zonele din viaţa unei persoane care duc la apariţia stresului şi implicit la alimentarea bolii. Tratarea depresiei prin terapie ajută la dezvoltarea abilităţii de a face faţă unor probleme. Cu toate acestea, numeroşi terapeuţi nu reuşesc să ofere mai mult decât consiliere, astfel că depresia nu este eliminată şi terapia continuă pe o perioadă îndelungată de timp fără a se obţine rezultatul dorit.
Efectele terapiei asupra persoanelor depresive
Schimbările pe care terapia trebuie să le aducă sunt de natură internă şi externă. Schimbările interne presupun auto-evaluarea, evaluarea celor din jur, aşteptările pe care persoana depresivă la are de la sine, de la ceilalţi şi de la viaţă. Schimbările externe implică abilitatea de rezolvare a problemelor, managementul stresului, îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare dar şi a calităţii vieţii. Tratamentul depresiei prin psihoterapie durează în funcţie de severitatea depresiei şi de problemele cu care pacientul se confruntă şi care trebuie rezolvate. Majoritatea pacienţilor observă o îmbunătăţire după 6-10 şedinţe, în timp ce 80 la sută dintre pacienţii depresivi observă o îmbunătăţire considerabilă după 20 de şedinţe. Şedinţele pot avea loc o dată pe săptămână sau chiar mai des dacă pacientul suferă de o depresie mai profundă.
Sfaturi pentru începerea terapiei:
• Este nevoie de timp pentru a dezvolta o relaţie de încredere cu terapeutul;
• Este important ca şedinţele de terapie să se desfăşoare în propriul vostru ritm pentru a nu vă simţi copleşiţi;
• Cu toţii avem tendinţa de a ne opune schimbării. De aceea nu trebuie să fiţi surprinşi dacă la un moment dat sunteţi tentaţi să renunţaţi la terapie;
• La început vă puteţi simţi nefamiliarizaţi cu sentimentul de echilibru şi de sănătate pe care îl trăiţi;
• Terapia presupune depăşirea unor etape dificile;
• Fiţi pregătiţi ca terapeutul să impună anumite limite, să nu vi se confeseze, să vă respecte şi să fie etic. Dacă nu respectă aceste condiţii trebuie să vă găsiţi un alt terapeut.
Tratarea depresiei prin medicaţie este indicată în cazul formelor severe de depresie şi a depresiei bipolare. În majoritatea cazurilor de depresie, medicaţia este mai degrabă o opţiune decât o necesitate. Medicamentele antidepresive nu vindecă depresia însă ajută la ameliorarea stării prin controlarea simptomelor. Printre aceste simptome se numără pierdea apetitului, lipsa somnului, probleme de concentraţie sau stări de ameţeală. În cazurile în care depresia este mult mai puternică, pot apărea gânduri suicidale şi preocupări legate de moarte, ceea ce necesită existenţa unui tratament medicamentos.
Sursa: www.sanatateatv.ro
Depresia este o afecţiune psihologică ce îi afectează nu numai pe cei bolnavi dar şi pe membrii familiei. Depresia poate provoca mari probleme emoţionale, poate distruge viaţa de familie dar şi pe cea socială, reducând productivitatea la locul de muncă şi cauzând absenteismul.
Tratamentul depresiei poate fi de natură psihologică sau medicamentoasă. Tratamentul psihoterapeutic îl ajută pe bolnav în mai multe feluri. În primul rând, şedinţele de terapie ajută la uşurarea durerii cauzate de depresie şi la diminuarea sentimentului de neajutorare ce însoţeşte adesea depresia. În al doilea rând, terapia cognitivă modifică ideile pesimiste, aşteptările nerealiste şi auto-evaluarea critică care duce la apariţia afecţiunii şi la susţinerea ei. În al treilea rând, terapia de rezolvarea a problemelor schimbă zonele din viaţa unei persoane care duc la apariţia stresului şi implicit la alimentarea bolii. Tratarea depresiei prin terapie ajută la dezvoltarea abilităţii de a face faţă unor probleme. Cu toate acestea, numeroşi terapeuţi nu reuşesc să ofere mai mult decât consiliere, astfel că depresia nu este eliminată şi terapia continuă pe o perioadă îndelungată de timp fără a se obţine rezultatul dorit.
Efectele terapiei asupra persoanelor depresive
Schimbările pe care terapia trebuie să le aducă sunt de natură internă şi externă. Schimbările interne presupun auto-evaluarea, evaluarea celor din jur, aşteptările pe care persoana depresivă la are de la sine, de la ceilalţi şi de la viaţă. Schimbările externe implică abilitatea de rezolvare a problemelor, managementul stresului, îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare dar şi a calităţii vieţii. Tratamentul depresiei prin psihoterapie durează în funcţie de severitatea depresiei şi de problemele cu care pacientul se confruntă şi care trebuie rezolvate. Majoritatea pacienţilor observă o îmbunătăţire după 6-10 şedinţe, în timp ce 80 la sută dintre pacienţii depresivi observă o îmbunătăţire considerabilă după 20 de şedinţe. Şedinţele pot avea loc o dată pe săptămână sau chiar mai des dacă pacientul suferă de o depresie mai profundă.
Sfaturi pentru începerea terapiei:
• Este nevoie de timp pentru a dezvolta o relaţie de încredere cu terapeutul;
• Este important ca şedinţele de terapie să se desfăşoare în propriul vostru ritm pentru a nu vă simţi copleşiţi;
• Cu toţii avem tendinţa de a ne opune schimbării. De aceea nu trebuie să fiţi surprinşi dacă la un moment dat sunteţi tentaţi să renunţaţi la terapie;
• La început vă puteţi simţi nefamiliarizaţi cu sentimentul de echilibru şi de sănătate pe care îl trăiţi;
• Terapia presupune depăşirea unor etape dificile;
• Fiţi pregătiţi ca terapeutul să impună anumite limite, să nu vi se confeseze, să vă respecte şi să fie etic. Dacă nu respectă aceste condiţii trebuie să vă găsiţi un alt terapeut.
Tratarea depresiei prin medicaţie este indicată în cazul formelor severe de depresie şi a depresiei bipolare. În majoritatea cazurilor de depresie, medicaţia este mai degrabă o opţiune decât o necesitate. Medicamentele antidepresive nu vindecă depresia însă ajută la ameliorarea stării prin controlarea simptomelor. Printre aceste simptome se numără pierdea apetitului, lipsa somnului, probleme de concentraţie sau stări de ameţeală. În cazurile în care depresia este mult mai puternică, pot apărea gânduri suicidale şi preocupări legate de moarte, ceea ce necesită existenţa unui tratament medicamentos.
Sursa: www.sanatateatv.ro
Informaţii despre depresie care ar trebui cunoscute
* Depresia este printre cele mai răspândite motive de dizabilitate;
* Numărul femeilor afectate de depresie este de două ori mai mare decât al bărbaţilor;
* În familiile cu persoane depresive, posibilitatea apariţiei acesteia printre rudele de sânge este mai mare;
* Persoanele cu afecţiuni cronice somatice sunt mai vulnerabile la apariţia unei depresii;
* O schimbare majoră de viaţă (doliu, eşec, schimbare a mediului de viaţă) poate facilita apariţia unei depresii.
Depresia poate da şi durere fizică
Într-o tulburare afectivă importantă există o anume scădere a pragului de rezistenţă la durerea fizică
Aproximativ două treimi dintre pacienţii depresivi se plâng medicului în primul rând de dureri fizice
Tulburarea depresivă este adesea mai mult decât o stare temporară de proastă dispoziţie şi nici nu este un semn de slăbiciune personală. „Depresia este o afecţiune serioasă care cuprinde o mare varietate de simptome.
Cele mai cunoscute (şi recunoscute de către medic, dar şi de către pacient) sunt: tristeţea permanentă, pierderea interesului pentru cele din jur, pentru meserie sau pasiuni, pierderea capacităţii de a se bucura, sentimente de vinovăţie nejustificate, nelinişte, tulburări de somn, tulburări ale poftei de mâncare, tulburări de concentrare sau scăderea capacităţii de a lua decizii, adică o anume nehotărâre.
Unele stări depresive pot include chiar idei de suicid, fapt care dă urgenţă maximă acestora”, ne spune dr. Irina Dan, medic primar psihiatru şi doctor în medicină la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din Bucureşti.
Medicul mai spune că „marea majoritate a pacienţilor care se prezintă la medicul de familie sau la specialist acuză, pe lângă durerea sufletească pe care o numim «depresie», şi multiple acuze dureroase somatice, fără o cauză reală.
De multe ori, acest tip de durere fizică este primul motiv pentru care aceste persoane se prezintă la o consultaţie medicală. Se ştie de foarte multă vreme că, în cadrul unei tulburări afective importante, cum este depresia, există o anume scădere a pragului de rezistenţă la durerea fizică. Ipoteza că această simptomatologie dureroasă este legată nemijlocit de mecanismele neuronale ale afecţiunii depresive este, însă, mai recentă.
Aceasta afirmă că, doua substanţe naturale din corpul uman, cu rol în transmiterea neuronală, adică serotonina şi norepinefrina, ar putea influenţa deopotrivă sindromul depresiv şi pe cel dureros. Aceste substanţe facilitează comunicarea între mai multe arii cerebrale şi măduva spinării. Ele controlează volumul recepţiei senzaţiei dureroase dintre corp şi creier.
Dacă aceste substanţe sunt în dezechilibru, efectul apare deopotrivă în creier şi în corp. Astfel, apar simptomele emoţionale, dar şi cele dureroase”. „Simptomele fizice dureroase din cadrul tulburărilor depresive sunt: astenia fizică accentuată şi neexplicabilă, dureri vagi, nesistematizate, de spate sau braţe, dureri de cap, dureri în piept, senzaţie de tensiune în membrele inferioare, dar şi modificări nedorite în greutate, modificări ale somnului. Acestea din urma pot apărea în ambele sensuri: şi creşteri şi scăderi în greutate, şi insomnii sau hipersomnii, adică nevoia prelungită de a dormi”, adaugă dr. Irina Dan.
Depresia - o afecţiune frecventă
În întreaga lume se estimează că 121 de milioane de persoane suferă de depresie. „Episoadele depresive apar indiferent de gen, rasa, pregătire educaţională sau de starea materială. Din păcate, depresia afectează nu numai direct persoanele în cauză, dar produce distorsiuni şi în viaţa familială şi în cea profesională sau socială a pacienţilor.
Totuşi, există o anume reţinere în a se prezenta la medicul psihiatru. Teama de a nu fi stigmatizaţi, marginalizaţi sau de a nu-şi pierde locul de muncă îi impiedică pe suferinzi să se prezinte din timp la psihiatru”, explică dr. Irina Dan.
Medicul psihiatru mai spune că „din cercetările recente rezultă că aproximativ două treimi dintre pacienţii depresivi se plâng medicului în primul rând de dureri fizice. De cele mai multe ori medicul de familie recomandă un set de analize care ar putea confirma sau infirma o cauză reala a durerilor. Dacă acestea nu se confirmă, cel mai înţelept ar fi să convingă pacientul să accepte o consultaţie la psihiatrie. În diagnosticul depresiei se exclude o cauză de boală somatică, adică o posibilă sursă de durere. De aceea, o investigaţie prealabilă somatica este obligatorie”.
Dr. Irina Dan mai spune că în acest an, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat un raport al unui studiu privind „Relaţiile depresiei şi anxietăţii cu durerea fizică cronică”. „Printre concluzii raportului, s-a conturat şi ideea că durerea persistentă, rezistentă la antalgice şi fără o cauză somatică, face parte din «pachetul de simptome» ale tulburării depresive. Există mari speranţe de a diminua sau vindeca aceste simptome cu tratament antidepresiv”, conchide dr. Irina Dan, medic primar psihiatru.
* Numărul femeilor afectate de depresie este de două ori mai mare decât al bărbaţilor;
* În familiile cu persoane depresive, posibilitatea apariţiei acesteia printre rudele de sânge este mai mare;
* Persoanele cu afecţiuni cronice somatice sunt mai vulnerabile la apariţia unei depresii;
* O schimbare majoră de viaţă (doliu, eşec, schimbare a mediului de viaţă) poate facilita apariţia unei depresii.
Depresia poate da şi durere fizică
Într-o tulburare afectivă importantă există o anume scădere a pragului de rezistenţă la durerea fizică
Aproximativ două treimi dintre pacienţii depresivi se plâng medicului în primul rând de dureri fizice
Tulburarea depresivă este adesea mai mult decât o stare temporară de proastă dispoziţie şi nici nu este un semn de slăbiciune personală. „Depresia este o afecţiune serioasă care cuprinde o mare varietate de simptome.
Cele mai cunoscute (şi recunoscute de către medic, dar şi de către pacient) sunt: tristeţea permanentă, pierderea interesului pentru cele din jur, pentru meserie sau pasiuni, pierderea capacităţii de a se bucura, sentimente de vinovăţie nejustificate, nelinişte, tulburări de somn, tulburări ale poftei de mâncare, tulburări de concentrare sau scăderea capacităţii de a lua decizii, adică o anume nehotărâre.
Unele stări depresive pot include chiar idei de suicid, fapt care dă urgenţă maximă acestora”, ne spune dr. Irina Dan, medic primar psihiatru şi doctor în medicină la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din Bucureşti.
Medicul mai spune că „marea majoritate a pacienţilor care se prezintă la medicul de familie sau la specialist acuză, pe lângă durerea sufletească pe care o numim «depresie», şi multiple acuze dureroase somatice, fără o cauză reală.
De multe ori, acest tip de durere fizică este primul motiv pentru care aceste persoane se prezintă la o consultaţie medicală. Se ştie de foarte multă vreme că, în cadrul unei tulburări afective importante, cum este depresia, există o anume scădere a pragului de rezistenţă la durerea fizică. Ipoteza că această simptomatologie dureroasă este legată nemijlocit de mecanismele neuronale ale afecţiunii depresive este, însă, mai recentă.
Aceasta afirmă că, doua substanţe naturale din corpul uman, cu rol în transmiterea neuronală, adică serotonina şi norepinefrina, ar putea influenţa deopotrivă sindromul depresiv şi pe cel dureros. Aceste substanţe facilitează comunicarea între mai multe arii cerebrale şi măduva spinării. Ele controlează volumul recepţiei senzaţiei dureroase dintre corp şi creier.
Dacă aceste substanţe sunt în dezechilibru, efectul apare deopotrivă în creier şi în corp. Astfel, apar simptomele emoţionale, dar şi cele dureroase”. „Simptomele fizice dureroase din cadrul tulburărilor depresive sunt: astenia fizică accentuată şi neexplicabilă, dureri vagi, nesistematizate, de spate sau braţe, dureri de cap, dureri în piept, senzaţie de tensiune în membrele inferioare, dar şi modificări nedorite în greutate, modificări ale somnului. Acestea din urma pot apărea în ambele sensuri: şi creşteri şi scăderi în greutate, şi insomnii sau hipersomnii, adică nevoia prelungită de a dormi”, adaugă dr. Irina Dan.
Depresia - o afecţiune frecventă
În întreaga lume se estimează că 121 de milioane de persoane suferă de depresie. „Episoadele depresive apar indiferent de gen, rasa, pregătire educaţională sau de starea materială. Din păcate, depresia afectează nu numai direct persoanele în cauză, dar produce distorsiuni şi în viaţa familială şi în cea profesională sau socială a pacienţilor.
Totuşi, există o anume reţinere în a se prezenta la medicul psihiatru. Teama de a nu fi stigmatizaţi, marginalizaţi sau de a nu-şi pierde locul de muncă îi impiedică pe suferinzi să se prezinte din timp la psihiatru”, explică dr. Irina Dan.
Medicul psihiatru mai spune că „din cercetările recente rezultă că aproximativ două treimi dintre pacienţii depresivi se plâng medicului în primul rând de dureri fizice. De cele mai multe ori medicul de familie recomandă un set de analize care ar putea confirma sau infirma o cauză reala a durerilor. Dacă acestea nu se confirmă, cel mai înţelept ar fi să convingă pacientul să accepte o consultaţie la psihiatrie. În diagnosticul depresiei se exclude o cauză de boală somatică, adică o posibilă sursă de durere. De aceea, o investigaţie prealabilă somatica este obligatorie”.
Dr. Irina Dan mai spune că în acest an, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat un raport al unui studiu privind „Relaţiile depresiei şi anxietăţii cu durerea fizică cronică”. „Printre concluzii raportului, s-a conturat şi ideea că durerea persistentă, rezistentă la antalgice şi fără o cauză somatică, face parte din «pachetul de simptome» ale tulburării depresive. Există mari speranţe de a diminua sau vindeca aceste simptome cu tratament antidepresiv”, conchide dr. Irina Dan, medic primar psihiatru.
de Liana SUBTIRELU
luni, 18 octombrie 2010
Paznic electrocutat şi ars după ce a urinat pe un transformator electric
Un bărbat de 36 de ani din localitatea Râul Alb, paznic la societatea “Erdemir” Târgovişte şi-a ales greşit locul în care să îşi facă nevoile. Acesta a urinat peste un transformator electric din incinta societăţii, care se afla în perfectă stare de funcţionare.
În panoul electric a avut loc un scurtcircuit care a dus şi la producerea unui incendiu. Bietul om a fost cuprins de flăcări într-o clipită. Ţipetele de durere ale bărbatului i-au alertat pe colegii săi care, după ce au stins flăcările cu ajutorul extinctoarelor, au sunat imediat la ambulanţă. „Nu ştiu cum s-a întâmplat exact. M-am trezit cu flacăra în faţă. Nu ştiam că transformatorul acela este în funcţiune. A plouat mai multe zile la rând, a fost ud peste tot, s-a făcut scurtcircuit şi m-am trezit cu flacăra în faţă. A buşit foarte ttare şi mi-au luat hainele foc. Suflul a fost atât de puternic încât am fost aruncat la pământ. Nu avem o toaletă la poartă la noi şi m-am dus acolo să urinez”, a declarat paznicul Marian Hârciu.
Colegii bărbatului nu ştiu cum de a buşit transformatorul dar sunt alături de Marian Hârciu. „Am primit telefon de la colegii noştri că a luat foc pur şi simplu. Între timp am avut o alarmă în altă parte şi când am ajuns acolo deja venise ambulanţa. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat. Colegul meu intrase în tură în această dimineaţă. Îmi pare rău de el”, a declarat la spital, Cârnaru Emil, un coleg de-al victimei.
Paznicul a suferit arsuri pe 40% din suprafaţa corpului iar medicii au luat hotărârea de a-l transporta la Spitalul de Arşi din capitală. Acesta are răni grave pe faţă, piept şi mâini.
Sursa: www.adevarul.ro
În panoul electric a avut loc un scurtcircuit care a dus şi la producerea unui incendiu. Bietul om a fost cuprins de flăcări într-o clipită. Ţipetele de durere ale bărbatului i-au alertat pe colegii săi care, după ce au stins flăcările cu ajutorul extinctoarelor, au sunat imediat la ambulanţă. „Nu ştiu cum s-a întâmplat exact. M-am trezit cu flacăra în faţă. Nu ştiam că transformatorul acela este în funcţiune. A plouat mai multe zile la rând, a fost ud peste tot, s-a făcut scurtcircuit şi m-am trezit cu flacăra în faţă. A buşit foarte ttare şi mi-au luat hainele foc. Suflul a fost atât de puternic încât am fost aruncat la pământ. Nu avem o toaletă la poartă la noi şi m-am dus acolo să urinez”, a declarat paznicul Marian Hârciu.
Colegii bărbatului nu ştiu cum de a buşit transformatorul dar sunt alături de Marian Hârciu. „Am primit telefon de la colegii noştri că a luat foc pur şi simplu. Între timp am avut o alarmă în altă parte şi când am ajuns acolo deja venise ambulanţa. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat. Colegul meu intrase în tură în această dimineaţă. Îmi pare rău de el”, a declarat la spital, Cârnaru Emil, un coleg de-al victimei.
Paznicul a suferit arsuri pe 40% din suprafaţa corpului iar medicii au luat hotărârea de a-l transporta la Spitalul de Arşi din capitală. Acesta are răni grave pe faţă, piept şi mâini.
Sursa: www.adevarul.ro
vineri, 15 octombrie 2010
joi, 14 octombrie 2010
miercuri, 13 octombrie 2010
"Janos sau Ion"
Prima zi de școală într-o clasă din Ardeal. Profesoara face prezența:
- Alin…
- Prezent!
- Claudiu…
- Prezent!
- Janos…
- Prezent!
- Măi, Janos, zice învățătoarea, dacă tot înveți în România, ar trebui să-ți schimbi și tu numele. De acum înainte te vei numi Ion!
La sfârsitul zilei, ajuns deja acasă, Ion al nostru este abordat de părinți:
- Cum a fost prima zi de școală, Janos?
- Învăț în România, și de acum înainte numele meu va fi Ion!
- Ce?! Cum îndrăznești? Îți trădezi familia, neamul, naționalitatea? Şi zicând acestea îi trag amândoi o mamă de bătaie.
A doua zi…
- Ce a pățit micuțul meu Ion? întreabă profa, văzându-l plin de vânătăi.
- La nici o zi după ce Ion devenit român, deja fost bătut de 2 unguri…!
- Alin…
- Prezent!
- Claudiu…
- Prezent!
- Janos…
- Prezent!
- Măi, Janos, zice învățătoarea, dacă tot înveți în România, ar trebui să-ți schimbi și tu numele. De acum înainte te vei numi Ion!
La sfârsitul zilei, ajuns deja acasă, Ion al nostru este abordat de părinți:
- Cum a fost prima zi de școală, Janos?
- Învăț în România, și de acum înainte numele meu va fi Ion!
- Ce?! Cum îndrăznești? Îți trădezi familia, neamul, naționalitatea? Şi zicând acestea îi trag amândoi o mamă de bătaie.
A doua zi…
- Ce a pățit micuțul meu Ion? întreabă profa, văzându-l plin de vânătăi.
- La nici o zi după ce Ion devenit român, deja fost bătut de 2 unguri…!
vineri, 8 octombrie 2010
Mort la birou de 5 zile
Managerii unei edituri încearcă să afle cum de nimeni nu a observat că unul din angajaţi a stat la birou, mort, timp de 5 zile, înainte să-l întrebe cineva dacă se simte bine.
George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectivă, a suferit un atac de cord în biroul pe care îl împărţea cu alţi 23 de angajaţi (e vorba despre acele "cubicule" tipic americane, spaţii largi de lucru împărţite în birouri cu ajutorul unor pereţi din gipscarton sau sticlă).
Deşi a murit luni, nimeni nu a observat asta până sâmbătă dimineaţa, când îngrijitorul l-a întrebat de ce lucrează şi în weekend.
Şeful lui Turkelbaum, Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times: "George era întotdeauna primul la birou, primul dimineaţa şi ultimul care pleca seara, aşa că nimănui nu i-a părut neobişnuit că sta în aceeaşi poziţie şi că nu vorbeşte. Era mereu absorbit de munca sa şi interiorizat."
Un examen medico-legal a relevat că murise deja de cinci zile la data găsirii lui. George citea manuscrisul unei lucrări medicale când şi-a găsit sfârşitul.
Poate n-ar fi rău să le mai daţi colegilor de birou câte un ghiont din când în când!
Morala povestirii: Nu vă omorâţi muncind! Oricum nu bagă nimeni de seamă!
George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectivă, a suferit un atac de cord în biroul pe care îl împărţea cu alţi 23 de angajaţi (e vorba despre acele "cubicule" tipic americane, spaţii largi de lucru împărţite în birouri cu ajutorul unor pereţi din gipscarton sau sticlă).
Deşi a murit luni, nimeni nu a observat asta până sâmbătă dimineaţa, când îngrijitorul l-a întrebat de ce lucrează şi în weekend.
Şeful lui Turkelbaum, Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times: "George era întotdeauna primul la birou, primul dimineaţa şi ultimul care pleca seara, aşa că nimănui nu i-a părut neobişnuit că sta în aceeaşi poziţie şi că nu vorbeşte. Era mereu absorbit de munca sa şi interiorizat."
Un examen medico-legal a relevat că murise deja de cinci zile la data găsirii lui. George citea manuscrisul unei lucrări medicale când şi-a găsit sfârşitul.
Poate n-ar fi rău să le mai daţi colegilor de birou câte un ghiont din când în când!
Morala povestirii: Nu vă omorâţi muncind! Oricum nu bagă nimeni de seamă!
joi, 7 octombrie 2010
"Mozzarella de Braviceni"
Povestea unui primar care produce "Mozzarella" şi a făcut palat din ferma ruinată.
miercuri, 6 octombrie 2010
vineri, 1 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)