Iisus a ajuns la Templu în braţele Mamei sale. Nimeni nu i-a observat. Şi-au aşteptat rîndul la fel ca toţi ceilalţi. Toată viaţa Mariei a fost pătrunsă de o profundă simplitate. Ea a trecut neobservată asemeni oricărei femei din poporul ei. Simplitatea este o manifestare a umilinţei. Simplitatea cere claritate, dreaptă intenţie, transparenţă care să ne împiedice să avem o viaţă dublă, să slujim la doi stăpîni: lui Dumnezeu şi nouă înşine (orgoliului nostru, ambiţiilor noastre, falselor păreri despre noi).
Simplitatea necesită o puternică voinţă care să se opună tendinţelor dezordonate ale unei vieţi bazate exclusiv pe senzualitatea simţurilor. Sufletul simplu apreciază lucrurile personale şi evenimentele prin prisma bunului simţ, nu pe impresiile de moment. Simplitatea este o consecinţă şi o caracteristică a „copilăriei spirituale” la care ne îndeamnă Dumnezeu. „Adevărat vă spun: dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi asemeni copiilor nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor”.
Dincolo de atitudinile căutate, teatrale, dornice să atragă atenţia, Dumnezeu vede în profunzimea sufletului nostru dincolo de pojghiţa falsă a aparenţelor. În munca noastră de autodesăvîrşire trebuie să avem curajul şi luciditatea de a ne recunoaşte aşa cum sîntem în realitate, să acceptăm propriile limite. Te poţi ascunde faţă de oricine, poţi adopta false atitudini, poţi minţi, înşela, calomnia. Doar pe Dumnezeu nu Îl poţi înşela. El vede tot. Ştie tot. El este singurul care ne poate ajuta să ne învingem defectele, să ne depăşim limitările. Însăşi rugăciunea noastră trebuie să fie simplă fiindcă Dumnezeu ne cunoaşte necesităţile.
Simplu este acela care se poartă şi vorbeşte în armonie cu ceea ce gîndeşte şi doreşte, care este autentic în relaţiile cu ceilalţi tocmai datorită acestui acord armonios între gînd, cuvînt şi faptă. În viaţa de zi cu zi, complicaţiile mentale şi sufleteşti creează obstacole în relaţiile cu ceilalţi. Deşi sînt minunate virtuţi, simplitatea şi naturaleţea devin dificile din cauza trufiei care ne determină să ne inventăm calităţi sau să avem păreri exagerate despre calităţile noastre şi să ne străduim să arătăm că sîntem superiori celorlalţi. Deseori ne complicăm viaţa neacceptîndu ne aşa cum sîntem sau luîndu ne prea în serios. Trufia ne poate face să vorbim prea mult despre noi înşine, să ne gîndim exclusiv la problemele noastre sau să căutăm să atragem atenţia asupra noastră inventînd boli inexistente, bucurii sau tristeţi care nu corespund stării noastre sufleteşti reale. Afectarea, ipocrizia, minciuna, falsa smerenie se opun simplităţii şi prieteniei făcînd dificilă convieţuirea noastră alături şi împreună cu ceilalţi. Simplitatea pe care ne învaţă Iisus să o manifestăm nu este doar ingenuitate. „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi aşadar înţelepţi ca şerpii şi blînzi ca porumbeii” (Matei, 10).
Trebuie să trecem prin viaţa noastră şi a celorlalţi cu aceste două virtuţi: simplitatea şi prudenţa care se susţin şi se perfecţionează în acelaşi timp una pe alta.
Simplitatea şi prudenţa vor putea astfel domina impresiile de moment, confuzia simţurilor, complexele noastre îndreptîndu ne viaţa către o calmă împlinire.
Elena Otînjac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu