Te iubesc

Studenţii

Nişte studenţi la cămin,stau de vorbă. Toţi slabi, da` slabi nu glumă...lihniţi de foame,numai unul grăsuţ, plinuţ, rotunjor.. La un moment dat, unul dintre ei îl întreabă:
-Auzi,spune-ne şi nouă,ce naiba faci,de eşti aşa de gras faţă de noi? Doar n-ai mînca pe ascuns, fără ca noi să ştim...
-A, nu, în nici un caz nu fac asta,dar hai să vă spun: Uite cum fac - vezi blana asta de maimuţă? Dimineaţa mă îmbrac cu ea, mă duc la grădina zoologică, toată ziua mănînc banane, îngheţată, ciocolată de la copii, seara mă prefac că sunt mort, vin gardienii, mă iau şi mă aruncă...şi tot aşa.
Unul dintre ei,lua şi el blana,o îmbracă şi se duce la grădina zoologică. Toată ziua a mîncat de toate, seara, se prefăcu că e mort, vin gardienii şi vor sa-l arunce.În schimb,unul dintre ei veni cu ideea să-l dea la leu,că oricum îi e foame.
Studentul nostru,în blana de maimuţă,tremura tot.Leul se apropie de el,se roteşte în jurul lui,îl miroase,şi la un moment dat,îl întreabă:
- Băi,n-ai o ţigară,...că nici elefantul nu are...

Tata și Fiul

- Tată, cum am am apărut eu pe lume?
- Ei, fiule, cred că într-o zi tot ai să afli! Păi, eu şi cu maică-ta într-o zi am intrat într-o cameră de chat a Yahoo-ului. Am aranjat apoi o întîlnire via e-mail cu ea şi ne-am întîlnit într-un internet cafe virtual. Ne-am strecurat într-o cameră privată, unde maică-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu. Imediat ce eram gata de upload, am descoperit ca nici unul dintre noi nu folosise firewall-ul şi fiindcă deja era prea tîrziu să dăm delete, noua luni mai tîrziu a apărut un mic popup binecuvîntat,care a ţipat din toţi rărunchii: You`ve got a m@le!

Naturaleţe şi Simplitate

Iisus a ajuns la Templu în braţele Mamei sale. Nimeni nu i-a observat. Şi-au aşteptat rîndul la fel ca toţi ceilalţi. Toată viaţa Mariei a fost pătrunsă de o profundă simplitate. Ea a trecut neobservată asemeni oricărei femei din poporul ei. Simplitatea este o manifestare a umilinţei. Simplitatea cere claritate, dreaptă intenţie, transparenţă care să ne împiedice să avem o viaţă dublă, să slujim la doi stăpîni: lui Dumnezeu şi nouă înşine (orgoliului nostru, ambiţiilor noastre, falselor păreri despre noi).

Simplitatea necesită o puternică voinţă care să se opună tendinţelor dezordonate ale unei vieţi bazate exclusiv pe senzualitatea simţurilor. Sufletul simplu apreciază lucrurile personale şi evenimentele prin prisma bunului simţ, nu pe impresiile de moment. Simplitatea este o consecinţă şi o caracteristică a „copilăriei spirituale” la care ne îndeamnă Dumnezeu. „Adevărat vă spun: dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi asemeni copiilor nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor”.

Dincolo de atitudinile căutate, teatrale, dornice să atragă atenţia, Dumnezeu vede în profunzimea sufletului nostru dincolo de pojghiţa falsă a aparenţelor. În munca noastră de autodesăvîrşire trebuie să avem curajul şi luciditatea de a ne recunoaşte aşa cum sîntem în realitate, să acceptăm propriile limite. Te poţi ascunde faţă de oricine, poţi adopta false atitudini, poţi minţi, înşela, calomnia. Doar pe Dumnezeu nu Îl poţi înşela. El vede tot. Ştie tot. El este singurul care ne poate ajuta să ne învingem defectele, să ne depăşim limitările. Însăşi rugăciunea noastră trebuie să fie simplă fiindcă Dumnezeu ne cunoaşte necesităţile.

Simplu este acela care se poartă şi vorbeşte în armonie cu ceea ce gîndeşte şi doreşte, care este autentic în relaţiile cu ceilalţi tocmai datorită acestui acord armonios între gînd, cuvînt şi faptă. În viaţa de zi cu zi, complicaţiile mentale şi sufleteşti creează obstacole în relaţiile cu ceilalţi. Deşi sînt minunate virtuţi, simplitatea şi naturaleţea devin dificile din cauza trufiei care ne determină să ne inventăm calităţi sau să avem păreri exagerate despre calităţile noastre şi să ne străduim să arătăm că sîntem superiori celorlalţi. Deseori ne complicăm viaţa neacceptîndu ne aşa cum sîntem sau luîndu ne prea în serios. Trufia ne poate face să vorbim prea mult despre noi înşine, să ne gîndim exclusiv la problemele noastre sau să căutăm să atragem atenţia asupra noastră inventînd boli inexistente, bucurii sau tristeţi care nu corespund stării noastre sufleteşti reale. Afectarea, ipocrizia, minciuna, falsa smerenie se opun simplităţii şi prieteniei făcînd dificilă convieţuirea noastră alături şi împreună cu ceilalţi. Simplitatea pe care ne învaţă Iisus să o manifestăm nu este doar ingenuitate. „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi aşadar înţelepţi ca şerpii şi blînzi ca porumbeii” (Matei, 10).

Trebuie să trecem prin viaţa noastră şi a celorlalţi cu aceste două virtuţi: simplitatea şi prudenţa care se susţin şi se perfecţionează în acelaşi timp una pe alta.

Simplitatea şi prudenţa vor putea astfel domina impresiile de moment, confuzia simţurilor, complexele noastre îndreptîndu ne viaţa către o calmă împlinire.

Elena Otînjac

Nicu Alifantis - "Emoţie de toamnă"